"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie " Plutarh
Joacă-te isteţ
revistă de informare şi formare editată de "Asociatia Parintilor din Bucuresti"
2009 O noua provocare
Suntem obişnuiţi să ne dorim un an mai bun decât cel care a trecut şi cu mai multe împliniri pentru cel ce îi va urma. Este firesc pentru că asta înseamnă progres.2008 a fost un an excepţional pentru unii dar şi un început de declin pentru alţii. Pentru fiecare însă a fost o lecţie pe care, dorim sau nu, o adăugăm experienţei noastre.
Se nasc proiecte noi, dispar altele vechi. Nimic nu este întâmplător. Acaparaţi însă de false priorităţi mai tot timpul uităm de scopul propus. Ce vrem cu adevărat să facem?
Haideţi să ne imaginăm impreună cum ar fi să cucerim Everestul.
- „Nimic mai simplu” spun cei hotărâţi să-şi asume riscuri
- „Imposibil” spun cei ce sunt lipsiţi de idealuri
- „Ce mi-ar place” spun cei ce, realişti fiind, vor să încerce imposibilul
Primul lucru este să desenăm un munte şi un steguleţ în vârful acestuia apoi pe noi undeva departe de munte. Privim ansamblul în totalitatea lui adică drumul până la munte, urcuşul, atingerea steguleţului, fotografia şi întoarcerea acasă.
Vom vedea că nu este imposibil pentru că şi alţii au reuşit dar, foarte important, nu singuri. Întradevăr, ei au apărut în fotografie lângă steag dar hai să fim mai atenţi ce vedem în fotografie. Mulţi, foarte mulţi oameni anonomi care au participat indirect la imortalizarea momentului. Sunt cei care au proiectat şi realizat aparatura, echipamentul, cei care au cărat materialele, cei care au proiectat şi realizat mijloacele de transport şi lista ar putea continua. Să nu uităm însă şi pe cei ce au realizat steguleţul. Poate din când în când ar fi bine să ne gândim şi la Cel care a făcut muntele.
Cred că indiferent de rolul pe care l-am putea avea fiecare într-un astfel de proiect, cât de infim, ne vom regăsi fiecare în fotografia finală. Totul este să ne propunem să vrem.
- Unde ne este locul şi ce putem face pentru asta
- Vrem să culegem lauri pe prima pagină sau suntem fericiţi că am pus umărul
Mulţi îşi doresc prima pagină egal de obscuritatea publicaţiei alţii ţintesc funcţia de preşedinte chiar dacă aceasta este doar a unei scări de bloc.......
Să revenim la 2009.
Ne aflăm în mijlocul jocului CRIZA, cu reguli mai mult sau mai puţin clare în care mulţi joacă la cacealma, trist fiind însă că jocul a fost se pare pierdut de sub control de cei ce l-au gîndit.
Decizia unui jucător în acest moment favorizează sau mai rău decide soarta altuia.
Jucătorii fie ei la nivel local, zonal, naţional, continental sau mondial încearcă să mai acumuleze ceva puncte încurcând şi mai rău jocul la care participăm însă cu toţii. Chiar vă face plăcere să participaţi la un astfel de joc ca simpli pioni?
Pentru cei mulţi care nu s-au gândit să cucerească Everestul este mult mai comod să continue jocul asumându-şi rezultatul final. Pentru cei ce însă doresc să o facă, mai există însă ceva.....
....Speranţa că vom reuşi.