"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie " Plutarh

Joacă-te isteţ

revistă de informare şi formare editată de "Asociatia Parintilor din Bucuresti"

Tradiţia pământului

Copil fiind, mă bucuram în vacanţe căutând prin gospodăria bunicii vase de lut sau rămăşiţe ale acestora prin fundul grădinii, mai mult sau mai puţin îngropate în pământul din care fuseseră făcute. Fiecare ciob îmi transmitea ceva dar eram încă necopt pentru a descifra mesajul. Visam atunci să mă fac arheolog.

Mai târziu am învăţat tot felul de meşteşuguri şi la vârsta adolescenţei am făcut primii bănuţi de buzunar din obiecte ieşite din mâinile mele. Nici atunci nu am fost suficient de copt să înţeleg mesajul.

După ani am înţeles că nimic nu fusese întâmplător şi că totul se învârtea în jurul meşteşugurilor. Am o mare recunoştinţă pentru cei ce m-au iniţiat în tainele multor meserii şi acum iată, ajuns în vârful muntelui vieţii, am început la rându-mi să transmit aceste informaţii.

Chiar dacă trăim vremuri în care din patru “prăvălii” de pe o stradă, două sunt bănci, două sunt farmacii şi a cincea, pentru diversificarea peisajului, e o casă de schimb, trebuie să ştim că nu am fi ajuns aici fără talentul meşteşugarilor.

Talentul şi dragostea acestor oameni au scris pagini de istorie care nu trebuie nici negate, nici uitate. În imaginea de mai sus se observă în stânga o reclamă din acele vremuri la "BRICOLAJ".

Un mesaj publicitar actual, venit parcă de peste vremi, m-a făcut să  vibrez: “acest produs a fost realizat pentru meşterii care au decis să rămână şi să muncească în România”.Toţi românii care au decis să trăiască în România au însă şi o altă misiune, aceea de a duce mai departe tradiţia meseriilor.

Mare mi-a fost bucuria, fiind prezent în luminoasa zi care a mângâiat creştetul copiilor pentru a le ura pace şi sănătate de ziua lor, la Muzeul Ţăranului Român într-o mare de lumină, în jurul  bisericuţei din lemn, la  întâlnirea artiştilor meşteşugari cu copii.

Ce poate fi mai minunat decât să poţi vedea pentru o clipă, închizând ochii apoi deschizându-i, jucăriile copilăriei dar şi mai emoţionant, cum copii ai mileniului trei îşi lasă mânuţele tremurânde în grija mâinilor de mult zbârcite, trudite, dar prin a căror crăpături adânci ţâşneşte dragostea şi statornicia bătrânului meşter român.


Micuţa Ilinca Alexandra primea mesajul pământului, pe care cu sigurantă nu-l putea descifra, într-o incredibilă împletire de degete şi vibraţii, în impecabila armonie între tinereţea fără bătrîneţe a mâinilor ei şi ale meşterului, şi a vieţii fără de moarte a tradiţiei pământului românesc.

Nimic nu este întâmplător. Mesajul primit de Ilincuţa va fi transmis mai departe peste ani.

Mulţumesc părinţilor Ilincuţei că au înţeles să fie în locul potrivit la momentul potrivit pentru acest mirific moment.

Mulţumesc meşterilor care nu se dau bătuţi şi duc mai departe iubirea lor.

Mulţumesc tuturor celor care vor acorda câteva minute din timpul lor pentru a citi pe pagina  www.lutars.piscu.ro articolul despre jucării dar mai important celor ce vor aprecia proiectul lor ,,şcoala de vară,,. Nu ezitaţi să ajutaţi aceşti oameni minunaţi în proiectul lor.

Vă recomand să vizitaţi şi www.muzeultaranuluiroman.ro secţiunea ceramică pentru că am vorbit de meşteşugul olăritului dar şi celelalte pagini. Rânduri aşternute din suflet de oameni inimoşi. Există acolo un atelier ateliermuzeu @yahoo.com  unde copii dumneavoastră ar putea petrece un timp minunat.

 

Sus

S
I
D
E

M
E
N
U
Casa Retro Menu

Pagina principala


Magazin online


Forum