"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie " Plutarh

Joacă-te isteţ

revistă de informare şi formare editată de "Asociatia Parintilor din Bucuresti"

Prieteni şi prietenii

Se pot spune foarte multe despre prietenie pentru simplu motiv că aceasta se bazează pe atât de multe elemente încât pe cât de simplu e de pronunţat cuvântul ,pe atât de greu este de legat o prietenie şi mult mai greu de păstrat.

Dacă ar fi să analizăm doar o parte din elementele şi trăsăturile care stau la baza prieteniei, tare mi-e teamă că de cele mai multe ori nu am putea trece graniţa dintre o legătură simplă, conjuncturală şi prietenie.


În ziua de astăzi mai ales la cei tineri, prieteniile se fac şi se desfac cu o viteză demnă de invidie pentru orice atlet. Prietenia a fost redusă, probabil din cauza complexităţii sale, la doar câteva repere cum ar fi banul, distracţia, interesele de moment, mai pe scurt armonia de gaşcă. Nimic rău în asta dar hai să nu încurcăm lucrurile. Prietenia e prietenie şi „amicii ştiu de ce” este cu totul altceva.

Este minunat să faci parte dintr-un cerc cu preocupări, pasiuni sau idealuri  comune dar asta nu trebuie catalogat ca prietenie. Este de cele mai  multe ori o camaraderie, o tovărăşie dar desigur din aceste grupuri pot apare prietenii adevărate.

Ceea ce dă verticalitate unei prietenii este  relaţia reciprocă de afecţiune, stima, încrederea, fidelitatea, cinstea, bunăvoinţa, respectul, devotamentul ca să enumăr doar căteva din minunatele vertebre ale acestei coloane. Principiile şi ideile comune, aspiraţiile, năzuinţele sunt lianţi fără de care o legătură nu poate fi durabilă.

Prietenia stă la baza întemeierii unei familii. Relaţia de afectivitate reciprocă, dragostea, afinitatea, spiritul de sacrificiu, sentimentele de siguranţă faţă de cinstea, credinţa şi sinceritatea partenerului, statornicia în sentimente, sunt elemente fără de care orice corabie scârţâie.

Întreţinerea unei relaţii  nu este de loc simplă. Ea necesită multă iubire, dăruire şi în mod obligatoriu, comunicare. Nu trebuie să avem studii înalte pentru a vedea că multe din conflictele lumii s-au ameliorat sau chiar rezolvat la masa tratativelor prin comunicare.
La fel este şi într-un cuplu, vorba bună mult aduce şi dacă nu avem resursele interne necesare, putem apela la specialişti pentru consiliere, asta neânsemnând că noi am scăpat de griji.

Deprecierea oricărei piese din componenţa unei prietenii va avea efecte directe asupra acesteia, de aceea eu consider că discuţii periodice deschise între prieteni/parteneri pentru a depista la timp anumite anomalii sunt binevenite.

Demontarea, mai lentă sau brutală, a eşafodajului pe care se bazează o prietenie are câţiva catalizatori de temut printre care orgoliile, minciuna, gelozia, invidia ... şi terminând cu ignorarea.

Haideţi să încercăm să fim mai buni printr-o strângere de mână, mai zâmbi-tori printr-un simplu salut, mai încrezători în semenii noştri. Haideţi să nu-i mai judecăm pe ceilalţi şi să încercăm să descoperim în noi înşine o even-tuală cauză a unei dizarmonii.

Primul contact al copiilor cu această lume este lumina şi iubirea ce ar trebui să se reverse din sufletul fiecărei mame, sânul şi minunatul elixir care îl va hrăni şi proteja şi siguranţa căminului. După câteva luni, timid, puiuţul va încerca să-şi găsească companie. Va începe cu cele mai apropiate lucruşoare, de obicei jucăriile.

 Este obligatoriu să înţelegem dorinţa micuţilor de a comunica şi de aceea trebuie să le acordăm timp şi afecţiune. Copii vin pe lume cu un  „bagaj” consistent  şi este exclusiv vina noastră, a părinţilor că nu conştientizăm acest lucru. Copii „văd, simt şi înţeleg” cât şi ce primesc de la părinţi. O insuficientă înţelegere a sentimentelor afective precum şi o comunicare defectuasă sau redusă, sunt cauze care de cele mai multe ori duc la  dezechilibre patologice, iată de ce este atât de important să ne dedicăm copiilor. Această apropiere va stabili în timp o relaţie trainică între părinţi şi copil care se va concretiza într-o puternică prietenie.

Din nou atrag atenţia că depinde numai de noi, părinţii, cum transmitem şi ce transmitem copilului. Nimeni nu trebuie să se supere şi să poată să vrea să ceară ajutorul atunci când simte că ceva nu merge.

Dacă vom fi capabili să fim prieteni cu proprii noştri copii, atunci multe din răutăţile lumii îi vor ocoli fiind întotdeauna protejaţi de comunicarea şi prietenia dintre noi. Haideţi să învăţăm să comunicăm cu copii noştri. Haideţi să fim capabili să le putem vedea lumina şi curăţenia cu care au venit pe lume. Haideţi să nu-i subestimăm.

Deoarece această rubrică ne este destinată nouă, tuturor, vă invit să participăm în număr cât mai mare la această masă rotundă. Aşteptăm cât mai multe mesaje de la voi în care să vă expuneţi punctul de vedere, să ne împărtăşiţi din performanţele dumneavoastră ca părinţi, pentru a reuşi astfel să ajutăm pe cei care doresc dar nu prea ştiu cum să-şi  facă BINE binecuvântata calitate de părinte.

Ştiu că timpul dumneavoastră este foarte preţios. De multe ori nu vedem de ce ar trebui să-l împărţim cu alţii dar gândiţi-vă că cei care îşi leagă copii, care îi înfometează, care îi agresează sub diferite forme chiar refuzându-le câteva minute de joacă, sunt cei alături de care acceptăm să trăim în aceaşi societate.Gândiţi-vă că ascunzându-ne după argumente subţiri tolerăm deprecierea entităţii noastre româneşti. Credeţi că adevărul cumplit din imaginile copiilor legaţi cu lanţuri nu au făcut turul lumii? Vă asigur că egal ce gândiţi, imaginea noastră de români, a tuturor, este într-o oarecare măsură afectată. De aceea, trebuie să încercăm măcar să conştientizăm că purtăm o parte din vină pentru imaginea cu care suntem etichetaţi.

Totul pleacă de la educaţie, mai exact de la lipsa acesteia. Cel mai des considerăm că nu putem face nimic, nu putem schimba nimic. Da, nu putem să reparăm imediat. Dar pe termen lung ne gândim ce trebuie făcut pentru viitorul copiilor noştri? Sau suntem complet acaparaţi de cum să facem banii pentru  a ne satisface propriile mofturi egoiste.

Uitaţi-vă la oameni grei care noroc că au bani să-şi "salveze" odraslele de la închisoare. Dar dacă brusc nu ar mai avea bani?! Uitaţi-vă la lacrimile mamelor care îşi îngroapă copii seceraţi de alcool, viteză, droguri, prostituţie. Regrete tardive pentru că nu au ştiut să fie prieteni cu proprii copii şi în inconştienţa lor i-au lăsat pradă străzii. Gândiţi-vă că dumnea-voastră vă faceţi bine treaba dar acceptaţi societatea aşa cum este. Ar trebui atunci, dacă oricum nu putem schimba nimic, să nu mai facem nici un efort nici pentru copii noştri pentru că oricum vor fi mâncaţi de bau-baul din afara casei.

Uitaţi un lucru. Copilul, prin noi, poate deprinde autoapărarea faţă de răul ce ne înconjoară, el  formându-se acumulând, copiind şi încercând să înţeleagă ceea ce i se oferă. Analizaţi ce informaţii şi sentimente transmiteţi copilului pentru a putea discerne dacă e bine sau rău pentru acesta. De cele mai multe ori orgoliul nu ne lasă să ne vedem greşelile. Vom aştepta în zadar o minune. Copilul va fi ca noi, performând cu aceleaşi calităţi. Asta înseamnă lipsă de comunicare, asta înseamnă o relaţie confuză. Performanţa înseamnă timp, iubire, comunicare, prietenie.



Haideţi, împreună să învăţăm să fim prieteni.

Sus

S
I
D
E

M
E
N
U
Casa Retro Menu

Pagina principala


Magazin online


Forum