"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie " Plutarh

Joacă-te isteţ

revistă de informare şi formare editată de "Asociatia Parintilor din Bucuresti"

În mâinile cui?

O minge de baschet în mâinile mele valorează câţva zeci de lei,
O minge de baschet în mâinile lui Ghiţă Mureşan valorează milioane de dolari

O rachetă de tenis în mâinile mele este complet nefolositoare,
O rachetă de tenis în mâna lui Ion Tiriac a creat un campion

Un toiag în mâna mea ar putea să mă ajute să urc la munte,
Un toiag în mâna lui Moise a despărţit Marea Roşie în două.

O praştie în mâna mea este doar o jucărie,
O praştie în mâna lui David a fost decisivă în lupta cu Goliath.

Doi peşti şi câteva pâini în mâinile mele pot deveni câteva sandvişuri,
Doi peşti şi cinci pâini în mâinile lui Iisus au hrănit mii de oameni

Cuiele din  mâinile mele mă pot ajuta să prind doua scânduri,
Cuiele din mâinile lui Iisus au adus mântuirea multora.

Copii fiind putem transforma orice obiect în jucărie. Pentru că familia în care am crescut era modestă şi cu mulţi copii, deseori obiectele casnice deveneau jucării. Îmi amintesc că am avut o singură păpuşă şi un joc Piticot.

Mai târziu, joaca preferată  împreună cu fraţii mei, era transformarea galenelor şi a receptoarelor de telefon în radiouri şi telefoane scurte cu copii din vecini. Cu leduri, condesatori, mici neoane, ne decoram camera şi seara ne bucuram de lumina lor. Demontatul ceasurilor şi a magnetofonului, şi câte altele...erau deliciul nostru şi resemnarea părinţilor.

În adolescenţă, am studiat cu plăcere orice jucărie care mi-a căzut în mână. Dacă ai o mare dragoste pentru copii şi jucării, asta îţi poate umple sufletul. Totuşi deseori mă gîndeam oare cum arătau jucăriile părinţilor mei, dar oare a bunicilor, şi mai înapoi, cum arătau jucariile din cele mai vechi timpuri? Cum se reparau ele? Ştiam că se pot repara pentru că, uneori păpuşa mea pleca într-un scurt voiaj la un domn care avea prăvălie de reparat  păpuşi undeva pe lângă gară. Din păcate azi o meserie aproape dispărută.

Cu ceva vreme în urmă am  vizitat  un muzeu al jucăriilor dar cele mai vechi jucării datau de pe la anul 1400. A fost foarte interesantă această vizită, însă nu am plecat pe deplin convinsă că ştiam totul despre cele mai vechi jucării. Acum câteva săptămâni am întâlnit aceste pasaje pe care vi le redau şi vouă aici. Sper să vi se umple şi vouă sufletul cel puţin aşa cum mi s-a umplut şi mie:

Cum a intrat în Betsaida, o sumedenie de copii între 3 şi 6 ani i-au ieşit în cale lui Iisus. Curtea lui Ioan se umpluse de copilaşi. M-am uitat la El. Avea  întotdeauna pe buze un surâs vesel, senin, de bună dispoziţie, ca al unui om fără griji. Era stăpân pe sine, iar în faţa bolnavilor, chipul Său exprima o imensă milă. In faţa copiilor, radia de fericire.

El s-a aşezat jos, cu toţi copilaşii în jurul Lui. Unul s-a instalat pe un genunchi, o fetiţă de vreo patru ani, pe celalalt genunchi, unul mai mic s-a aşezat între ei. Zâmbetul Lui era de-a dreptul fericit. O fetiţă i-a adus o păpuşă fără cap. Iisus a pus mâna pe ea: gata  capul; altul un miel – o jucărie fără picioare, care a şi căpătat imediat picioare; altul un căţel fără coadă – gata, i-a crescut coada. Fiecare venea cu doleanţele lui şi, cînd în chip minunat i se repara jucăria, era fericit. Mamele au venit şi cu copiii în faşă, să-i binecuvânteze. El îi atingea cu mâna pe cap şi zâmbea fericit...

În orice oraş oamenii Îi ieşeau în cale, fericiţi să-L aibă sub acoperişul lor. În casa în care intra El, pacea şi binecuvântarea intrau o data cu El. Am intrat la un fariseu. Imediat copii I-au ieşit în cale. Din toate curţile s-au adunat, fiecare cu jucăria lui stricată. Fericit şi cu răbdare, le repara la toţi jucăriile, îi binecuvânta şi apoi copiii plecau cu mamele lor. ....”
                           (Sotirios Crotos – Ucenicul lui Iisus Hristos – Ed. For You)

Cu mâinile Lui, dar mai ales cu dragostea Lui pentru Om, Iisus a reparat jucării, a mângâiat suferinţa lumii, a adus mântuirea. Cu mâinile tale, mângâie-ţi copilul şi arată-i dragostea ta infinită şi necondiţionată de vreo răsplată. Seamănă în jurul tău dragoste, compasiune şi iubire pentru aproapele tău, ca să ai ce culege cu sufletul.

Pune-ţi toate grijile, toate temerile, speranţele, visele, familia şi relaţiile cu ceilalţi oameni în mâinile lui Dumnezeu  căci, după cum vezi, depinde foarte mult de mâinile în care se află.

Monica Tătăranu

Sus

S
I
D
E

M
E
N
U
Casa Retro Menu

Pagina principala


Magazin online


Forum