"Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care s-o aprinzi astfel încât mai târziu să lumineze cu lumină proprie " Plutarh

Joacă-te isteţ

revistă de informare şi formare editată de "Asociatia Parintilor din Bucuresti"

Omul sfinţeşte locul

Inima îmi bătea cu putere, mai mai să-mi iasă din piept. Nu ştiu cât era din pricina frumuseţii ce mă înconjura şi cât din pricina efortului pe care îl făceam urcând dealul...

Eram mută de uimire şi nu reuşeam să articulez nici un sunet, în timp ce tovarăşa mea de drum, învăţătoarea Cipriana Anca îmi povestea despre „copiii ei”.

Nu încetam să mă întreb de unde are atâta putere să facă acest drum lung de 3,5 km, pe jos, de două ori pe zi, atâtea zile pe an, atâţia ani...
Când am ajuns la Şcoala cu clasele I-IV din Vârtop, Roşia Montană, am început să înţeleg şi m-am îndrăgostit...A fost dragoste la prima vedere...Şcoala, aşezată lângă biserică, în vârf de deal, părea un bătrân gârbovit de trecerea anilor dar cu o inimă surprinzător de tânără. Adăpostea în ea douăsprezece suflete.

Complementaritatea acelei zile mi-a răscolit întreaga fiinţă: amestecul de tânăr cu bătrân, întunericul cerului şi lumina de pe feţele copiilor, blândeţea ochilor învăţătoarei şi fermitatea vorbelor rostite, vechimea obiectelor din sala muzeu şi noutăţile din sala de clasă, bogăţia naturii şi sărăcia oamenilor...

Pentru prima dată, după ceva ani, mi-am dorit să fiu din nou „la catedră”, dar nu oriunde, ci acolo. Am înţeles că dragostea pentru copii din sufletul unui dascăl e asemeni unui izvor  ce nu seacă niciodată, mai ales dacă se alimentează zilnic din energia pământului.

Şi am mai înţeles că el, dascălul, nu predă niciodată ceea ce ştie sau ceea ce-l obligă alţii să predea, ci predă ceea ce este.

Mulţumiri dascălilor care ştiu şi au curajul să fie!

Daniela Stoicescu

Sus

S
I
D
E

M
E
N
U
Casa Retro Menu

Pagina principala


Magazin online


Forum